Polițiștii de imigrări, cu sprijinul ONG-urilor, organizează, la nivelul celor șase Centre de Proceduri și Cazare a Solicitanţilor de Azil, competiții sportive, ateliere de pictură, excursii, drumeții și alte activități recreative pentru a marca Ziua Mondială a Refugiatului, prin care promovează cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale şi a valorilor democratice.

 În fiecare an, la data de 20 iunie, se celebrează Ziua Mondială a Refugiatului. Aceasta a început să fie oficiată, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, din 4 decembrie 2000.  Inspectoratul General pentru Imigrări marchează, și în acest an,  Ziua Mondială a Refugiatului printr-o serie de activități care promovează cunoaşterea şi respectarea diversităţii culturale, etnice, lingvistice, sociale şi a valorilor democratice.

În acest context, în cele şase Centre de Proceduri și Cazare a Solicitanţilor de Azil din Timişoara, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare, Giurgiu şi Bucureşti au loc competiţii sportive, ateliere de pictură-tematică privind aspecte din viaţa persoanelor refugiate, excursii şi drumeţii menite să-i familiarizeze cu tradiţiile şi obiceiurile româneşti, seri culturale cu mâncare tradițională și muzică live. La aceste activităţi, sprijinite de organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniul de referință,  participă refugiați și solicitanți de azil, adulți și copii, dar și membri ai comunității locale.

În primele cinci luni ale acestui an au fost înregistrate 1708 cereri de azil, cei mai mulţi solicitanți provin din Irak, Siria, Pakistan și Afganistan. De asemenea, având în vedere angajamentele asumate de România la nivel european, în conformitate cu deciziile Uniunii Europene de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei, au fost transferate în țara noastră 634 de persoane, 45 din Italia și 589 din Grecia. Totodată, 11 persoane, beneficiare a statutului de refugiat în Turcia, au fost relocate în cadrul mecanismului de relocare extra UE.

În complexitatea fenomenului migraţiei, există o distincţie clară între migrant şi refugiat. Migrantul alege să plece din ţara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forţat să îşi părăsească ţara natală, de cele mai multe ori, din cauza unor stări conflictuale. De altfel, în cazul refugiaţilor, statele au obligaţia să le ofere protecţie împotriva returnării în ţara de origine, acces efectiv şi neîngrădit la procedura de azil, precum şi o serie de măsuri de asistenţă (materială, medicală, socială). Garantarea acestor drepturi derivă din Convenţia de la Geneva din 1951 şi Protocolul de la New York din 1967, instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat în anul 1991. După această dată, ţara noastră a început construirea treptată a unui sistem naţional de azil, în concordanţă cu obligaţiile asumate la nivelul comunităţii internaţionale.