S.O.S. România: Pandemia ne-a ţinut departe unii de alţii, ne-a închis în case, ne-a dat reguli peste noapte, multe fără explicaţii. În loc de sprijin, am primit ordine. În loc de încredere, frică. În loc de claritate, confuzie.Astăzi nu vorbim doar despre sănătate ca idee generală. Vorbim despre oameni care au avut nevoie de ajutor şi nu l-au primit la timp. Despre pacienţi care au fost ignoraţi, despre medici lăsaţi singuri, despre spitale fără resurse. Despre decizii luate departe de realitate, fără să se ţină cont de ce trăiesc, zi de zi, cei care ajung la urgenţă, care stau la coadă la tratament sau care îngrijesc bolnavi.Ni s-a cerut încredere, dar am primit prea puţine răspunsuri. Ni s-au impus vaccinuri, teste, carantine, fără ca cineva să-şi asume greşelile, întârzierile sau lipsa de transparenţă.

În loc de soluţii pe termen lung, am avut decizii pripite, luate fără consultare şi fără empatie.Nu mai putem continua să ne facem că totul a fost în regulă. Au fost greşeli, unele grave. Au fost decizii luate departe de oameni, fără explicaţii, fără logică, fără inimă. S-au întâmplat lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple într-un stat care pretinde că are grijă de cetăţeni.E nevoie să spunem clar ce nu a mers, să cerem răspunsuri şi să nu mai acceptăm ca astfel de abuzuri să fie trecute sub tăcere. Oamenii au dreptul să ştie adevărul. Și au dreptul să fie respectaţi, nu doar administraţi.Când cineva cere un tratament sau o analiză şi este amânat luni de zile, nu putem spune că avem un sistem funcţional. Când o femeie însărcinată nu găseşte un medic sau un ecograf în localitatea ei, înseamnă că nu avem grijă de cele mai simple şi importante lucruri. Când un copil se naşte într-un spital fără dotări, iar medicii se chinuie cu mâinile goale, nu putem vorbi despre normalitate, să nu uităm de copiii care sau născut pe trotuare, sau mai grav, de nou-născuţi care au murit în spitale din cauza neglijenţei sistemului de sănătate.

Sănătatea nu e un privilegiu. Nu e o favoare. E o nevoie de bază. Și trebuie să fie tratată ca atare. Trebuie să investim în spitale care chiar funcţionează, în cabinete medicale în sate, în prevenţie, în educaţie, în sprijin real pentru gravide, pentru bătrâni, pentru bolnavi. Nu doar în campanii de imagine.Ziua Mondială a Sănătăţii nu e un motiv de sărbătoare. E o zi în care trebuie să spunem clar ce nu merge şi să cerem schimbări care chiar contează. Respectul pentru sănătate înseamnă, în primul rând, respect pentru oameni.