Ne era dor ca cei care își spun oameni politici pe paginile lor facebook să se întâlnească cu noi, românii. O fac o dată la 4 ani. Cei care excelează se mai întâlnesc cu oamenii cu ocazii rare când fac poze. Contactul este scurt și nu ai ce să afli despre viitorul tău, cât de bun va fi sau unde s-a ascuns până acum bunăstarea ori dezvoltarea localității.

Nimic nu te impresionează. Se fac cadouri sub formă de flori de diferite lungimi sau culori, mărțișoare. Afli cât de iubiți sunt românii la alegeri.  Nimic nu este ratat. Vizita în fabrici de confecții, în centre de recuperare, aziluri. Se organizează serate, nopți ale unor instituții, expoziții în aer liber. Unii sunt originali. Oferă cursuri de scurtă durată pentru confecționat mărțișoare, desenat, realizat obiecte mici din ceară, preparat săpun sau lumânări ori…cafea.

Locațiile sunt pe măsură. Parcurile, aleile sunt ocupate de corturi, de mese. Se strâng semnături și afli că niște domni au niște proiecte de viitor cu societatea. Doresc fie primari, consilieri dar și parlamentari. Nimic despre ei. La majoritatea le lipsește CV -ul. Cel adevărat este marcat de note mici în școala generală, de multe corigențe. Colegii îi cunosc și îi evită. Se fălesc în costume scumpe cu cămăși scrobite, cu butoane pe străzile ghiorlănite printre zecile de construcții neterminate. Se întrec în promisiuni. Cât de frumos va arăta orașul, satul. Cât de mare va fi bunăstarea, fericirea. Se acuză reciproc înainte de a-și sparge capetele. 

Organizați în găști de cartier, pe secții apar printre români în locuri aglomerate. S-au obișnuit să facă asta. Își adună subalternii și se îmbracă strident în culorile partidului. Vezi eșarfe, basmale, geci și steaguri. Cu ele colindă printre tarabe, printre oamenii care și-au pierdut de mult zâmbetul. De mult timp. Prea de mult. Și este târziu pentru o schimbare adevărată. Prea devreme, târziu…