Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei, marcată în toată lumea în data de 17 octombrie, atrage atenţia asupra importanţei pe care fiecare stat trebuie să o acorde acestui fenomen în continuă expansiune.

Strategia Naţională pentru Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei pentru perioada 2022/2027, este doar un document. El prevede asigurarea unei vieţi echitabile, demne şi prospere locuitorilor săi, acordând o atenţie specială incluziunii grupurilor vulnerabile. Mai prevede reducerea cu 7% a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, până în anul 2027. Se spune că România va beneficia de fonduri suplimentare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă dar nimic concret. În România sunt performante inegalitățile sociale, şi  riscul de sărăcie ori excluziune socială.

Nimic despre victimele sărăciei  despre oferirea oportunităţilor de care oamenii aflaţi în aceste situaţii au realmente nevoie. Aceste şanse nu sunt un privilegiu acordat de stat persoanelor defavorizate, ci o obligaţie venită din respectul pe care trebuie să îl acordăm, ca ţară europeană, fiecărui cetăţean, mai ales celor care, din diverse motive, se află în deprivare materială severă. Aceste oportunităţi trebuie să fie transpuse în facilitarea accesului la sănătate, educaţie sau servicii integrate, mai exact la un pachet minim de servicii indispensabile populaţiei vulnerabile.