Lebăda, o pasăre apreciată la Complexul de Agrement Zoo Călărași

1 an ago Pîrloagă Marian Comentariile sunt închise pentru Lebăda, o pasăre apreciată la Complexul de Agrement Zoo Călărași

Lebedele, și în general păsările acvatice, se adună iarna pe lacuri, deplasându-se mereu în căutare de hrană. Ele se simt bine în apă, este elementul lor, iar gheața care cucerește gradual suprafața lacului nu le deranjează pentru că se adună fără probleme cu zecile în ochiurile de apă neînghețate. Pescărușii, de exemplu, stau fără nici o grijă pe gheață, rațele la fel, iar atunci când nu le mai place locul în care stau, se ridică în stoluri mari căutând alte lacuri unde pot să găsească hrană sau adăpost.

Pentru păsări, o distanță de o sută de kilometri e o nimica toată, și întrucât țara noastră nu e mare, ele pot oricând sta pe bazinele de acumulare de pe Prut și Nistru, care nu îngheață, sau să își caute în fiecare noapte un alt loc de dormit. Un zbor până în Delta Dunării sau până la Costești-Stânca este cât se poate de normal pentru aceste păsări care realizează de două ori pe an migrații pe distanțe mult mai mari.

Când gerul e mare sau vântul își face de cap, păsările caută lacurile care au centuri bogate de stuf, adăpostindu-se acolo și de vremea nebună, și de prădători. Stuful izolează foarte bine termic, de aceea este important să nu îl tăiem sau să nu-i dăm foc.

Lebedele sunt păsări migratoare, acoperind mii de kilometri în fiecare an pentru a se deplasa în zonele unde cuibăresc sau unde iernează. Majoritatea lebedelor vin la noi în sezonul cald, pentru a se reproduce, și pleacă odată cu venirea toamnei. Însă de asemenea avem lebede care vin să stea la noi pe timpul iernii, poposind din țări nordice unde iarna e mai aspră. Cea mai comună este lebăda de vară, cu numele său latin de Cygnus olor. Specia cuibărește pe aproape toate lacurile, canalele, râurile lente, și este foarte obișnuită cu prezența umană. Iarna migrează spre sudul Mării Caspice, în Delta Nilului și în estul Mării Mediterane, dar mulți indivizi rămân și la noi în țară sau chiar vin din nordul continentului.

Lebedele de iarnă (Cygnus cygnus) au și ele un penaj alb imaculat, fiind imposibil la o primă vedere să le deosebești de lebedele de vară. Dar o privire atentă asupra ciocului ne va confirma specia: acesta trebuie să fie galben cu o bandă neagră în vârf, pe când lebăda de vară ciocul trebuie să aibă culoarea roșu-portocaliu cu o umflătură neagră la bază. Lebăda de iarnă cuibărește în extremitatea nordică a Europei (Islanda, țările Scandinave), în tundra Siberiei, preferând un climat mai răcoros. Când frigul devine insuportabil și hrana dispare, lebăda de iarnă coboară spre latitudini mai sudice, fiind mai sfioasă și mai retrasă decât lebăda de vară.

Mulți oameni nu știu cum să hrănească corect păsările sălbatice. Este ABSOLUT INTERZIS oferirea de pâine sau alte produse de patiserie: digerarea aluatului este foarte problematică pentru păsări și nu e potrivită pentru un animal sălbatic. Pâinea le oferă o senzație falsă de sațietate, dar nu furnizează nici un element nutritiv și nu generează energia necesară.