S-a spus despre România postdecembristă că nu a avut preşedinţi de calitate: unul a fost naţional-comunist, al doilea – neobolşevic, al treilea a fost învins de ”Securitate”, al patrulea era prea ”jucător”, iar următorul – preşedintele schior şi călător.

Dacă domnul preşedinte în funcţie s-ar ocupa doar cu blocarea circulaţiei la sfârşit de săptămână, în drumul către casă şi cu călătoriile extravagante şi costisitoare pentru statul român făcute prin tot felul de ţări exotice, încă nu ar fi aşa de mare paguba, dar, din păcate, domnia sa face şi alte… să le spunem ”greşeli”.Astfel, miercuri, 7 februarie, preşedintele României, Klaus Iohannis, a luat cuvântul în plenul Parlamentului European, cerând ca Uniunea Europeană să renunţe la sistemul de vot care presupune unanimitate şi să treacă la un sistem de vot majoritar, ceea ce ar priva statele membre, inclusiv România, de dreptul de veto, înscris în tratatele actuale ale UE. Acest drept de veto este foarte important pentru statele mici şi mijlocii ale Uniunii Europene, pentru că le permite să nu fie afectate în mod decisiv de deciziile pe care statele mari le pot lua peste capetele lor, fără să le pese de interesele acestora. A renunţa la dreptul de veto pentru România mi se pare nimic altceva decât un act de trădare.